Poate mâine…azi nu!

img_3618Azi m-am trezit cu o stare inexplicabila de neliniste…nu stiu daca am visat ceva sau daca subconstientul meu a procesat vreo informatie pe care am vrut s-o inlatur dar care s-a intiparit acolo undeva, insa cert este ca ceva ma deranja.

M-am dus sa privesc pe geam si cand am vazut ceata deasa, strazile lipsite de viata si oamenii zgribuliti de frig parca starea mea s-a accentuat si am devenit si mai trista.

Mi-am pregatit un ceai si in timp ce incercam sa-mi dau seama ce ma deranjeaza, am auzit un « mami » somnoros, care mi-a strabatut intreaga fiinta. I-am dat buna dimineata celui mic si dupa ce ne-am strans puternic in brate, ne-am pregatit pentru o noua zi…

In drum spre scoala, imi observam copilul care avea un chef exagerat de povesti si ma amuzam de intrebarile ce mi le adresa, dar cum nu prea aveam dispozitia necesara sa vorbesc, m-am multumit sa-i zambesc si sa- i raspund scurt si sec. Ne-am despartit cu un pupic si o urare de bine si eu am grabit pasul sa ajung la birou.

Pe drum, am inceput din nou sa-mi reiau gandurile si sa caut motivul pentru care m-am trezit abatuta insa culmea, tot ce-mi venea in minte erau ochii albastri si veseli ai copilului meu, entuziasmat la maxim de ceea ce avea sa experimenteze in cursul zilei de azi. Apoi, mi-am adus aminte ce tocmai imi povestise si m-am trezit razand pe strada de una singura. Ce mi s-a parut si mai fascinant, a fost reactia oamenilor care desi erau grabiti si poate la fel de abatuti ca si mine, s-au luminat la fata cand m-au vazut asa vesela, mi-au dat buna dimineata si mi-au zambit incantati. Clar nu vezi multa lume la primele ore ale diminetii sa zambeasca in timp ce afara e ceata, frig si semi-intuneric dar chiar si asa, mi-am dat seama ca putem sa ne incalzim sufletele cu un zambet si ca mereu e cineva care genereaza aceasta stare de bine.

Am renuntat asadar sa ma mai gandesc la motivele care ar putea sta la baza nelinistii mele si mi-am propus ca azi sa nu las aceste sentimente negative sa ma copleseasca, din contra, sa profit de starea de bine ce mi-a transmis-o copilul meu si care a generat multe alte zambete! Chiar daca am inceput ziua nasol, azi pur si simplu refuz sa fiu trista, poate maine…, azi sunt ocupata sa zambesc! Am stricat oare planurile cuiva?! Nu stiu..dar stiu ca m-am abitionat sa nu fiu trista 😉

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s