Cum ne creăm singuri suferinţa?

augen_spiegelEi bine, asa cum am spus si in articolul precedent, „refuzul de-a accepta suferinţa ca parte naturală a vieţii ne poate face să ne considerăm victime eterne şi să dăm vina pe alţii pentru problemele noastre – reţetă garantată pentru o viaţă nefericită.”

Totusi, aceasta nu este singura cale prin care noi ne cream suferinta. De cele mai multe ori ne hranim durerea, o alimentam mereu si mereu cu amintirile si traumele care ne-au marcat o anumita etapa a vietii, si in loc sa ne concentram pe solutii, accentuam de fiecare data nedreptatea ce ni s-a facut.

Sunt total de-acord ca o suferinta sau o trauma sa nasca amintiri, insa daca noi le dam apa la moara si ne lasam coplesiti de emotii negative, nu facem altceva decat sa sporim suferinta si sa ne indepartam de la solutionarea problemei. De exemplu, atunci cand am prins ura pe cineva pentru ca ne-a vorbit de rau avem doua posibilitati: fie ne alimentam ura si reactionam dupa primul impuls, adica acela exagerat, plin de furie si indignare, impuls care de altfel ne si distruge linistea interioara, fie ne abtinem de la a reactiona negativ, constienti fiind ca oricat am vrea, gura lumii n-o poate astupa decat pamantul, si ca un cadou pe care nu-l primim se intoarce tot la expeditor. Asadar, e clar ca nu putem evita situatiile dificile, insa ne putem educa mintea la cum sa reactionam pentru a ne limita suferinta.

Un alt exemplu care este foarte des intalnit, vizeaza copiii ajunsi la maturitate care au trait in familii cu probleme. Nu este niciun secret faptul ca intr-o familie apar comportamente toxice precum violenta domestica. Copiii care au trait astfel de momente au ajuns adulti care se impart in doua categorii: victime sau razboinici. Victimele sunt cei care nu au reusit sa accepte ca si parintii lor sunt tot oameni, ca in acele momente parintii erau constienti ca aveau o problema dar au ales sa ramana o familie, sa nu priveze copiii de unul dintre parinti si sa indeplineasca acel juramant pe care si l-au facut in fata lui Dumnezeu de-a ramane alaturi la bine si la greu. Este foarte usor sa judeci si sa spui ca ti-ai fi dorit o altfel de copilarie, ca din cauza parintilor n-ai succes si nu esti capabil sa depasesti anumite traume, insa tot ce faci in acest caz este sa-ti alimentezi durerea si suferinta care n-au niciun beneficiu asupra ta, din contra, te distrug psihic si nu te lasa sa te bucuri de anii tineretii.

A doua categorie, razboinicii, sunt cei care, analizand comportamentele toxice ale parintilor, realizeaza ca trecutul e trecut, sunt empatici, incearca sa priveasca situatia si din alt unghi punandu-se in locul parintilor in acele vremuri. Acesti razboinici nu-si alimenteaza asadar frustrarile din copilarie, ci lupta sa adopte un comportament diferit fata de cel care le-a cauzat traume si reactioneaza astfel detasat si obiectiv, constienti fiind ca nu mai pot schimba trecutul si ca si-ar consuma energia in zadar daca si-ar concentra atentia pe trecut si nu pe prezent.

Diferenta dintre cele doua categorii este ca victimele inca traiesc in trecut, isi alimenteaza durerea si-si invinovatesc parintii pentru faptul ca i-au supus unor astfel de experiente iar razboinicii, desi constienti de toate suferintele, apreciaza sacrificiul parintilor de-a ramane uniti in momente de rascruce, ii respecta pentru faptul ca nu au renuntat in a crede ca celalalt o sa-si revina si ca are doar o perioada grea dar cel mai important, un razboinic se foloseste de aceste experiente pentru a-i ajuta pe altii care la randul lor trec prin astfel de momente. ( pe tema familiei si a problemelor care cauzeaza traume copiiilor o sa mai revin)

Vedem asadar cum noi insine suntem responsabili de starea noastra sufleteasca si cum noi decidem daca ne alimentam cu ganduri bune si pozitive sau daca lasam durerea si traumele sa puna stapanire pe mintile si sufletele noastre, rapindu-ne bucuria de-a trai. Stiu ca nu e usor sa ramai pozitiv dupa ce primesti o palma de la viata, insa tocmai aceasta e cheia: sa te provoci sa nu te lasi doborat de incercarile vietii, sa privesti mereu problema si din alt unghi si in loc sa te autocompatimesti, victimizezi sau sa-i judeci pe altii, sa fii empatic, plin de compasiune si dorinta de-a iesi invingator din orice situatie.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s