De ce să ( nu ) ne ţinem copiii ȋn braţe?

1380440_740666202616278_788020227_nDragi mamici, stimati tatici, stiu ca multi dintre noi avem idei si conceptii diferite legate de cresterea copiiilor nostri si un subiect controversat il reprezinta tinutul in brate a acestora.

Daca unele mamici considera ca daca ii tinem pe copii prea mult in brate, acestia se invata asa si nu mai scapam apoi de mofturile lor, motiv pentru care ii lasa sa planga pentru a se linisti sau adormi, altele nici nu vor sa auda de un astfel de tratament, considerand imperios necesar sa ofere copilului afectiune si atunci cand acesta o cere.

Eu personal sunt pro tinutul copiiilor in brate si o sa-mi argumentez parerea !

In primul rand, copilul e legat inca din primele clipe de mama, legatura dintre cei doi se formeaza si se intareste pe tot parcursul sarcinii astfel ca dupa ce bebele vine pe lume, il separam de corpul nostru prin taierea cordonului ombilical, insa nu trebuie sa-l separam sub nicio forma si de caldura si afectiunea noastra, acestea fiind baza dezvoltarii lui emotionale.

Daca atunci cand plange noi nu il luam in brate sa-l linistim, copilul incepe sa devina agitat, impulsiv, pretentios. Fiind la inceput de drum, bratele parintilor reprezinta pentru el echilibru, adaptare la mediul inconjurator, siguranta si de ce nu legatura critica pentru dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a copilului.

Avand in vedere ca plansul e o froma de exprimare a unei neputinte, necesitati, a vreunui discomfort sau dureri fizice, nu trebuie sa neglijam aceste cereri ci mai degraba trebuie sa incercam sa ne ajutam copiii sa le depaseasca, sa le aratam compasiune, emapatie si iubire, fara teama ca-i rasfatam. Acesta este in final si scopul nostru ca parinti, sa ne crestem copiii cu cat mai multa dragoste si iubire si atunci cand ei ne cer ajutorul, sa fim acolo pentru ei.

Pe langa aceasta legatura care se formeaza intre copil si parinti, tinutul in brate mai are si alte beneficii precum reglarea temperaturii corpului, a respiratiei si a batailor inimii. Majoritatea studiilor au aratat faptul ca acei copii care n-au avut parte de multa afectiune in primii ani de viata, au experimentat panica si anxietate, devenind mai introvertiti, mai inchisi, mai putin sociabili si irascibili.

Daca un copil produce atata bucurie venind pe lume, eu una nu inteleg de ce ne este teama ca le oferim prea multa iubire, in conditiile in care undeva la varsta de 10 ani un copil oricum incepe sa se distanteze, sa-si doreasca sa devina independent, sa experimenteze singur, sa-si construiasca prorpia personalitate…

Deci si prin urmare, dragi mamici, profitati de toate clipele alaturi de copilasii vostri, iubiti-i, tineti-i in brate ori de cate ori va cer si nu lasati societatea sa va dicteze cat si cum sa va iubiti copiii. Daca si noi, adulti fiind, avem nevoie din cand in cand de un umar pe care sa plangem sau de o persoana care sa ne stranga in brate si sa ne asigure ca totul va fi bine, la fel si copiii isi pun toata incredera si speranta in noi, ca le suntem aproape cand au nevoie si nu ii privam de dragostea noastra in mod voit!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s