De ce cred in Dumnezeu

Ei bine, pentru mine faptul ca am crescut intr-un cadru religios a fost un chin; sa merg la biserica duminica de duminica in timp ce alti copii se jucau pe strada era cea mai mare pedeapsa si a adunat in mine atatea frustrari in timpul copilariei incat pur si simplu m-am revoltat si am refuzat in adolescenta sa mai frecventez biserica. Am incercat sa dau uitarii invataturile si principiile pe care parintii au inceract sa mi le insufle si am experimentat tot ce am considerat interesant…

Totusi acea samanta nu a disparut niciodata, era acolo..ma urmarea..ma chinuia si de multe ori aveam mustrari de constiinta dar incercam mereu sa inabus acele voci, nu vroiam sa admit ca Dumnezeu poate face ceva ce eu nu pot…adica sa fim seriosi: eu ma trezesc dimineata, eu merg la servici, eu alerg in toate partile sa-mi castig existenta, eu suport consecintele atunci cand alegerile mele sunt gresite…, eu imi cresc copilul, eu fac totul! De ce as avea nevoie de Dumnezeu in viata mea?!

Prima oara cand l-am provocat pe Dumnezeu a fost dupa ce am terminat cu examenul de bacalaureat. Am obtinut per total o medie bunicica si m-am inscris la facultate. Am ales mai intai ce voia mama :)) finante banci, apoi contabilitate si abia apoi ce voiam eu: economia comertului, turismului, serviciilor(ECTS). Chinuita de gandul ca as putea intra la finante si nu la ECTS, am inceput cu vreo 3 seri inainte de afisarea rezultatelor partiale sa ma rog: sa ma rog sa intru unde vreau eu. Mi-am adus eu aminte ca la biserica ni se spunea ca la Dumnezeu totul e posibil, trebuie doar sa stam inaintea Lui sa-I cerem…asa ca pe principiul «  cere si ti se va da » am zis sa ma rog si eu! Cand s-au afisat rezultatele…surpriza: nu eram la finante, nu eram la conta, eram la ECTS. Yeeeiii, ce noroc pe capul meu mi-am zis..am uitat atunci ca m-am rugat, mi-am atribuit meritul in totalitate si am continuat sa-mi vad fericita de ale mele lasandu-L pe Dumnezeu cu ale Lui.

Cand s-au afisat rezultatele finale, am mers sa ma asigur ca mi-am pastrat locul dar am fost profund dezamagita…inca eram la ECTS dar..a 8-a sub linie fata de cei care au reusit sa obtina un loc bugetar. Ce ghinion..ce tare a durut sa vad cat de aproape am fost de un loc fara plata. M-am dus acasa si am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea dar dupa cateva seri, frustrarea nu-mi dadea pace, voiam neaparat la buget, asa ca am inceput din nou sa ma rog : » Doamne…am auzit ca tu faci minuni..am auzit ca la Tine orice e posibil, vreau si eu sa-mi demonstrezi ca existi, fa o minune sa intru la buget ca sa pot crede in Tine » M-am tot rugat asa de mai multe ori si cu o saptamana inainte sa inceapa facultatea, m-am dus la secretariat sa las ceva documente si am ramas uimita: ma aflam pe lista celor de la buget..ultima din lista, s-au retras si s-au mutat exact atatea persoanae cat era nevoie sa intru si eu la buget. Asta a fost woow…am primit ce am cerut, chiar am fost scutita de o suma bunicica. Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunea.

Dupa acest eveniment, am fost o perioada recunoscatoare dar apoi iar mi-am vazut de ale mele…invatam cat puteam sa-mi pastrez locul la buget, mai ales ca asteptam si un copil si cheltuielile se anuntau mari. Antreprenoriala din fire, mintea mea era tot la bani, la castig..trebuia sa produc ceva, n-aveam stare chiar daca eram insarcinata si cum optiunile in aceste situatii sunt minime, tot ce mi-a ramas de facut era sa invat pt o bursa de merit. N-am obtinut bursa in primul an, dar in urmatorii doi ani de studiu m-am rugat foarte mult mai ales in sesiune si chiar cred ca numai Dumnezeu m-a ajutat sa-mi pice doar subiecte pentru care m-am pregatit, astfel ca in ultimii doi ani de facultate am fost printre cei avantajati care au beneficiat de bursa.

Cea mai tare experienta insa a fost cand la ultimul examen din anul doi, m-am dus pregatita cu sub 10% din materie..eram obosita, extenuata, ziua ma ocupam de copil, seara trebuia sa invat..eram la capatul puterilor, am citit printre randuri ce am considerat mai importamt, mi-am invatat trei subiecte pe care le-am intuit ca ar putea veni si am plecat la examen mai mult cu credinta decat cu lectiile invatate. Asteptand sa-mi vina randul, am auzit povestind doua colege care tocmai iesisera de la examen. Vorbeau despre subiectele ce le-au avut. Curioasa la maxim, m-am apropiat si ascultam. Una din ele descria cu lux de amanunte unul din subiecte si ce a scris si cum a prezentat subiectul si ce asteptari i-a zis profu’ la sfarsit ca ar fi avut si atata a vorbit in 5 minute incat parca citisem toata ziua despre acea tema, l-am invatat fara sa veau.

Zece minute mai tarziu, intram in sala de examen plina de emotii, imi cam tremurau genunchii avand in vedere nivelul slab de pregatire si numai gandul ca n-as sti ce sa prezint sau ca dau foaia goala imi provoca mii de palpitatii. Am intrat zambind si in momentul in care m-am apropiat sa extrag biletul cu cele doua subiecte m-am rugat: Doamne, da-mi macar un subiect pe care-l stiu, nu pot sa-mi pierd locul la buget. Am luat biletul si m-am dus in banca. M-am asezat si mi-am aruncat ochii pe bilet…am inceput sa rad! Primul subiect era acela despre care povestise colega cu 10 minute inainte, al doilea era unul din cele trei subiecte pe care reusisem sa le invat. Eram toata un zambet…i-am multumit lui Dumnezeu cu toata inima pentru nota de 10 pe care am luat-o si pentru modul impecabil in care am reusit sa prezint cele doua subiecte. Pentru mine nu a fost o pura intamplare, am simtit din plin interventia lui Dumnezeu.

As mai dori sa adaug si minunea de-a beneficia ca studenta de indemnizatia lunara de 600 lei pentru cresterea copilului. Aceasta lege s-a adoptat cu aprox. o luna dupa ce am nascut eu :).

Ultima pe care vreau s-o amintesc este faptul ca sunt in viata. Cand sotul meu a facut infarct, eu eram in dreapta lui iar copilul in spate. Desi el conducea si masina a iesit de pe carosabil, nici eu si nici copilul n-am patit nimic. Nici alte victime n-au fost si nici masina n-a avut vreo zgarietura…sa fie si asta doar noroc? Stiu ca sunt multi care n-au experimentat viata de credinta si sunt rezervati cand vine vorba de Dumnezeu dar chiar nu-i judec, si eu am fost asa.

Concluzia la care am ajuns in momentul de fata, dupa toate experientele traite ( muuuult mai multe decat cele amintite aici ) este una singura : am ales sa cred pentru ca Dumnezeu nu m-a dezamagit, nu m-a abandonat la greu, nu mi-a intors spatele si mi-a aratat mereu o cale de iesire in momentele grele, ba mai mult, solutiile pe care mi le-a oferit El, au fost mult peste asteptarile mele motiv pentru care ii sunt recunoscatoare din plin!

Va las cu un citat drag mie » Credinta nu este o obligatie. Credinta este o convingere. Ȋndepărtându-ne de Dumnezeu, ne îndepărtăm de esenţă, de adevăr. Ȋndepărtându-ne de adevãr, ne îndepărtăm de iubire, îndepărtându-ne de iubire, ne îndepărtăm de fericire »

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s