Primul succes

Va provoc sa va imaginati o fata oarecare, baietoasa din cale-afara, deloc iesita prin lume sau la petreceri – doar din cand in cand la chefuri prin cartier, unde manelele erau in top :)))))

Aceasta am fost eu in perioada din clasele 5-8, care nu a reperezentat o perioada de crestere pt mine; eram pasiva, lipsita de motivatie, aveam o stima de sine foarte scazuta, ii vedeam pe toti mai buni, mai frumosi si mai inteligenti ca mine si n-am reusit sa ma integrez foarte bine in colectiv, nu am rezonat cu colegii…decat cu foarte putini.

O data insa ce am terminat cu gimnaziul, am schimbat liceul si totodata si colectivul, iar din primele zile mi-am dat seama ca ceva e diferit…m-am simtit mai sigura pe mine, am simtit ca pot sa socializez mult mai usor cu colegii si ca pot lega prietenii sincere. Totul era diferit, eu eram diferita, si m-am bucurat de aceasta schimbare pe care am vazut-o ca pe o oportunitate de-a dezvolta relatii cu colegii si de-a fi implicata in acel colectiv. Mi-am evaluat comportamentele si esecurile din anii anteriori, si astfel mi-am propus sa incep cu dreptul aceasta noua etapa a vietii, bucurandu-ma din plin de fiecare zi!

Nu mult de la inceperea anului scolar, au venit colegii din clasele a 12-a care se ocupau cu organizarea balului bobocilor, eveniment ce se desfasoara anual pt desemnarea unei Miss si a unui Mister care sa reprezinte acea noua generatie pe tot ciclul liceal. Ei selectau asadar candidatii pentru concurs ( doar dintre elevii-boboci ai claselor a noua ) pe criterii legate de aspectul fizic in prima parte, iar ulterior selectia finala privea si la alte aspecte precum proactivitate, creativitate s.a.

Pentru ca am pasit cu dreptul in noul an scolar, mai increzatoare, optimista si mereu zambitoare, pentru ca mi-am schimbat si stilul vestimentar, punand mai mult accent pe aspectul fizic deopotriva, le-am sarit in ochi celor care au venit sa recruteze candidati astfel ca, impreuna cu alti 2 colegi de clasa, am fost selectata pentru muuult asteptatul concurs de frumusete!

Dupa aceste preselectii, au inceput evident si pregatirile si repetitiile. In concursul final am intrat 6 perechi, formate dintr-o miss si dintr-un mister care aveam de castigat atat probe individuale cat si de echipa! Batalia a fost foarte stransa din punctul meu de vedere, cel putin la fete, pentru ca erau toate dragute, multe cunosteau o parte din membrii juriului iar una dintre concurente, care era si colega de clasa cu mine, era chiar prietena unui membru al juriului…sau cel putin asa se zvonea. Deci, imaginati-va ca eu teoretic ma aveam pe mine si intuitia mea care imi spunea ca voi castiga…atat! In rest, prea putini erau cei care credeau cu adevarat ca voi castiga, ba mai mult au fost o gramada care mi-au zis sa renunt pentru a evita un loc rusinos in clasament.

Hmmm…ce moment: Pe cine sa cred? ce sa fac? Merg inainte sau renunt ? Cred in mine sau cred in ei? Sunt dispusa sa imi asum castigul sau esecul? Acestea au fost intrebarile pe care mi le-am adresat cand au aparut indoielile si teama, si care m-au ajutat sa continui. Nu a fost deloc usor, de multe ori am vrut sa renunt cand ii vedeam pe altii cum danseaza, cat de bine se misca, cat de bine se simt in pielea lor…dar am continuat sa merg la repetitii si sa « fur » din comportamentele celorlalti, sa imprumut ceea ce-mi placea la ei si sa folosesc si eu la randul meu!

A venit si momentul mult asteptat…multa lume, multi curiosi, multi ochi critici! Pentru ca era un concurs de frumusete, m-am lasat pe mana unei coafeze care mi-a facut niste bucle frumoase si mi-a aplicat un machiaj dragut, insa spre dezamagirea mea, nici bine n-am intrat pe scena ca buclele si disparusera! Imbracamintea a fost si ea draguta, insa in comparatie cu celelalte, n-am avut nimic pompos sau iesit din comun pentru ca nu mi-am permis. Incepeam sa ma simt usor penibil si sa ma intreb daca chiar am ce cauta acolo…

Concursul incepe si noi suntem prezentati publicului…ce ma readuce la realitate: privirea blanda si calda a profesoarei mele de romana, pe care am indragit-o din prima clipa si care m-a inspirat din prima ora de limba si literatura romana, ea fiind persoana care a declansat in mine dorinta de-a ma dezvolta, de-a iesi din zona de confort si de-a ma autodepasi. Era frumoasa si inteligenta, si asa imi doream sa fiu si eu!

Agatata de acea privire, am inceput sa ma concentrez pe probele care se desfasurau…incercam mereu sa execut intr-un mod original insa nu mi-au iesit toate asa cum as fi vrut. O proba totusi a indreptat atentia tuturor asupra mea: proba de dans, cea de care ma temeam cel mai mult pentru ca nu dansasem foarte mult pana atunci. Proba presupunea mai multe stiluri muzicale, pe care trebuia sa dansam toate cele 6 perechi timp de 30 de secunde, concomitent, schimband pe cat posibil locul in care ne aflam pe scena odata ce stilul se schimba.

Ce am facut cand mi-am dat seama ca juriul va lua clar in calcul “ curajul” celor care dansau mai in fata? Am dansat pe toate stilurile undeva mai in spate..”ascunsi” dupa alte perechi iar cand am auzit ca a inceput o maneaaaa….am iesit dirreect in fata celorlalti, am dansat ca si cum asta as fi facut zilnic…fara retineri, fara prejudecati, cu mainile ridicate in aer, cu un zambet laaarg si incredere maximaaa in mine :)))) de ce? Pentru ca doar la asta m-am priceput, si atunci, m-am gandit eu, de ce sa nu arat tuturor ca ma pricep si eu la ceva… hahahaaa..va dati seama cu ce ma mandream si eu…

Credeti ca cei din sala si din juriu au observat starea mea de bine?? EVIDENT !!! Mi-am dat seama in momentul in care toti au inceput sa rada, dandu-si seama ca sunt poate pentru prima oara in elementul meu!!!

Nu mai stiu sigur tot ce a mai urmat dupa, stiu doar ca in momentul in care au inceput sa se inmaneze diplomele pentru diferitele titluri de Miss/Mister, am avut un soc cand au fost chemati pe scena primii nominalizati: nu intelegeam daca ei sunt castigatorii sau daca sunt castigatori! …nu stiu daca trebuie sa va mai descriu sentimentele ce m-au cuprins cand preferata la titlul de Miss a ocupat locul 4. Atunci am stiut sigur ca eu sunt no1! Si asa a si fost!

Ce concluzii am tras dupa acel eveniment:

  1. Intuitia e cel mai bun prieten
  2. Ceilalti vad de multe ori in noi ceea ce noi nu putem vedea
  3. Daca nu dai inapoi atunci cand totul pare greu si imposibil, succesul va fi de partea ta
  4. Succesul de azi se poate transforma in esecul de maine daca te bazezi mereu pe acea victorie, fara sa lupti constant pentru noi victorii in viata ta
  5. Fiecare esec/experienta neplacuta se poate transforma in oportunitati
  6. Ceea ce vrei si ceea ce faci ca sa obtii ce vrei sunt 2 lucruri total opuse
  7. Frica ne poate bloca si poate deveni inamicul nostru numarul unu in atingerea succesului
  8. Cand cineva iti spune ca nu poti, se teme ca poti
  9. Daca lucrezi la punctele forte si nu pierzi prea mult timp sa-ti imbunatatesti punctele slabe vei fi mult mai eficient in tot ce faci
  10. Aparentele insala

Asa arata primul succes din viata mea!

P.S. Intre timp am invatat sa dansez si pe alte stiluri muzicale :)))))

 

Anunțuri